Colindatul, o tradiţie uitată…

Unde sunt vremurie de altădată, când erai întâmpinat după trezirea de dimineaţă de colindători în faţa uşii, care îţi făceau ca ziua să înceapă cu dreptul. Acum, stam şi frecăm menta în faţa calculatorului, ascultând o colindă două în boxe, imaginându-ne că avem în faţa uşii, copii îmbrăcaţi gros, cu glas duios ce ne anină sufletele prin muzica lor. Cu toţi ştim, că în vremurile acestea, colindatul nu se mai face din plăcere, bananele, portocalele, biscuiţi reprezentând bunul primit, acum, nu, colindatul este doar o sursă de venit de sezon. Ca exemplul principal, v-am propus o mică conversaţie:

Dorel: Băăă, mergem anu ăsta la colindat ?

Gogu: Da mă, merge, dar cât scoatem din asta ?

Dorel: Păi, acum depinde mă, cât ne-or da ăia !

Gogu: Bine bă, hai că vin !

De aceea spun că ar trebui să redevină tradiţie colindatul, să fie o metodă de manifestare de sărbători, să se facă acest lucru din plăcere, nu de dragul de a câştiga nişte bănuţi.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un răspuns to “Colindatul, o tradiţie uitată…”

  1. Kenvelo - anywhere Says:

    Nu am deschis usa la colindatori decat la 2 baieti mai mari cerd ca dintr-un cor bisericesc cantau tare frumos, in rest numai stare de tiganusi si pusti care erau parca disperati dp bani…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: